Între 25 octombrie şi 4 noiembrie, anul acesta, s-a desfăşurat o nouă ediţie a celui mai important festival de muzică contemporană din lume: ISCM World Music Days. Organizat de International Society for Contemporary Music (ISCM) în colaborare cu ISCM-Flanders – care reprezintă Belgia în structurile ISCM – festivalul s-a constituit într-o succesiune de evenimente dedicate muzicii contemporane găzduite de mai multe oraşe belgiene: Bruxelles, Leuven, Mons, Ghent, Bruges, Antwerp.
International Society for Contemporary Music (ISCM), organizaţie care reuneşte secţiuni naţionale şi membri asociaţi de pe toate continentele – preşedinte fiind de câţiva ani australianul John Davis, împreună cu ISCM-Flanders, condusă de Peter Swinnen, compozitor şi profesor la Conservatorul Regal din Bruxelles – au realizat un program dens de concerte şi manifestări din domeniul muzicii şi expresiei artistice contemporane, în care au figurat compozitori din toate generaţiile, din diferite ţări de pe glob. Au răsunat, în sălile de concerte din Belgia, în cele 33 de concerte din programul festivalului, opus-uri semnate de 140 de compozitori din peste 60 de ţări! Au fost prezentate publicului din cele 6 oraşe belgiene 5 instalaţii de sunet („sound installations”), 25 de prime audiţii absolute (23 dintre ele comenzi) şi 80 de prime audiţii belgiene! Iată, un avantaj pe care ţara organizatoare a ştiut să-l pună în valoare, promovând creaţiile compozitorilor săi. John Davis, preşedintele Societăţii Internaţionale de Muzică Contemporană, scria în cuvântul său înainte din caietul-program al festivalului, că toate acestea demonstrează diversitatea care caracterizează muzica contemporană pe toate meridianele globului. Revenind la ţara organizatoare, trebuie spus că această ediţie a fost a patra pe care a găzduit-o secţiunea belgiană a ISCM, după cele din anii: 1930 (Liège/Bruxelles), 1950 (Bruxelles) şi 1981 (Bruxelles). Asta denotă extraordinara deschidere spre universul sonor contemporan a muzicienilor din această mică, dar foarte importantă ţară a Uniunii Europene. Am fost prezent în Belgia la concertele din Bruxelles, Leuven, Mons şi Ghent, între 25 octombrie şi 1 noiembrie. Am simţit „la faţa locului”, cum se spune, pulsul vieţii muzicale a ţării care l-a dat lumii pe Johannes Ockeghem, cel care a trăit şi a creat în micul burg Mons, înainte să plece la Lille, în nordul Franţei. Am ascultat, printre altele, câteva ansambluri de renume: „Musiques Nouvelles” – formaţie belgiană condusă de violoncelistul Jean-Paul Dessy, un mare admirator al muzicii româneşti – care a susţinut un concert aniversar de 50 de ani la Mons (în sala Le Manège) – , „Intercontemporain” a lui Pierre Boulez, condusă în festival de Jurjen Hempel, ansamblu francez care este o adevărată legendă vie a muzicii de avangardă, „Spectra”, formaţie belgiană condusă de Filip Rathé, un bun prieten pe care l-am invitat, cu ansamblul său, cu 17 ani în urmă, la sala Dalles, pentru două concerte de muzică belgiană contemporană. Ne-am reîntâlnit cu plăcere la Ghent, acolo unde Ansamblul Traiect, pe care îl conduc – care împlineşte anul acesta, în 7 decembrie, 30 de ani de la înfiinţare – a susţinut un concert de muzică românească contemporană în sala Conservatorului Regal din Ghent. Am fost şi la două concerte ale Orchestrei Filarmonicii din Bruxelles, la sala Flagey/Marni din Bruxelles şi la Ghent, la sala Centrului muzical „De Bijloke”. Cele două concerte la care am asistat l-au avut la pupitru pe temperamentalul dirijor japonez Yuki Kakiuchi. Programele celor două concerte simfonice au inclus, în special, piese semnate de compozitori reprezentând diferite secţiuni nationale ale ISCM. Mi-a atras atenţia piesa compozitorului croat Srdan Dedić, intitulată Symphonic movement, bine arcuită pe tiparele unui stil mai degrabă neoromantic, aş zice. M-a impresionat şi modul în care copii şi tinerii belgieni sunt educaţi în şcoli şi conservatoare, dar şi în centre culturale, prin cultivarea spiritului creativ, fiind învăţaţi să se apropie şi să înţeleagă valorile muzicii contemporane. De altfel, sălile de concerte erau mereu pline. În acest context, România a fost reprezentată în Festivalul ISCM World Music Days 2012 de trei compozitori, ale căror opus-uri au fost selecţionate de organizatorii Festivalului: Dan Dediu, cu lucrarea Furia (fl/pic, vn,vc, pf), George Balint, cu opus-ul coral Din Demult, din partea Secţiunii Naţionale a Societăţii Internaţionale de Muzică Contemporană (SNR-SIMC) şi Mihaela Vosganian, cu lucrarea Il gioco degli innocenti (voice, vn, vc, el. gi, accd, electronics and CD), din partea Asociaţiei Române a Femeilor în Artă (ARFA), membru asociat al ISCM. Cred că modul în care a răsunat muzica românească în Festivalul din Belgia, ne poate face să fim mândri de ceea ce înseamnă şcoala noastră de compoziţie, valorile pe care le-a dat şi care, iată, culeg aplauze binemeritate în marile festivaluri din lume, aşa cum este şi cazul celor trei colegi de-ai mei: Mihaela Vosganian, Dan Dediu şi George Balint. Expresia modernă a discursului sonor, timbralitatea originală a formulelor instrumentale alese caracterizează piesele cântate în festival semnate de Dan Dediu, Mihaela Vosganian şi George Balint. A fost, de altfel, cea mai de succes prezenţă românească din ultimii ani, într-un festival de talia celui la care mă refer, 3 compozitori români fiind selecţionaţi în programele de concert din trei oraşe diferite: Bruxelles (Dan Dediu), Leuven (Mihaela Vosganian) şi Antwerp (Antwerpen) (George Balint). Excelenţi interpreţii belgieni ai pieselor româneşti: Het Collectief (la piesa lui Dan Dediu), ChampdAction (la lucrarea Mihaelei Vosganian) şi corul de cameră Aquarius (în cazul piesei lui George Balint)! La adunările generale ale ISCM, ţara noastră a fost prezentă prin preşedintele SNR-SIMC, cel ce semnează aceste rânduri, şi prin preşedinta ARFA, colega mea, Mihaela Vosganian, totodată membră a SNR-SIMC. În concluzie, cred că raportarea muzicii româneşti la orientările estetice contemporane este un demers necesar pe care trebuie să-l susţinem, în primul rând instituţional. Spiritul de sinteză Orient-Occident, din muzica lui Enescu, poate fi astăzi pentru noi, sunt convins, un atu şi un argument, un model de urmat.
Sorin Lerescu
Text preluat din Actualitatea Muzicală cu permisiunea autorului şi a editorului.
No. 14 plus minus 
Bravo, maestre Lerescu, multumim!