Bucuresti, 23 – 30 mai 2010
Unul dintre visele compozitorilor romani, neimplinite in perioada comunista, acela de a avea un festival dedicat muzicii noi se implinea in anul 1991, la initiativa Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor si a primului director al acestui eveniment care a fost compozitorul Stefan Niculescu.
A fost o mare bucurie…ne-o amintim cu totii….entuziasm…efervescenta…o stare de spirit ce a stimulat creatia in toti anii ce au urmat….pentru ca festivalul a fost o minune care a durat….si a ajuns in anul 2010, la cea de a 20-a editie.
Contactele dintre artistii straini si cei romani, comunicarea cu un public pe care muzica noua l-a atras din ce in ce mai mult prin propunerile sale, anvergura internationala au fost de la inceput motivatiile “nasterii” acestui festival. El a parcurs un drum, fiecare editie a adus ceva nou..toti pasii au fost importanti si ne-au condus aici, acum, pentru a sarbatori 20 de ani de existenta, re-amintindu-ne bucuria si entuziasmul cu care a pornit totul…..
In acest an am inventat un spatiu pentru a sarbatori creativitatea…se numeste Magicland
Exista magicland? Da, exista. Nu ma minti? Nu te mint. Intra si te vei convinge!
Este o planeta a muzicii noi si artei contemporane
Este un Palat al Creativitatii
Este un loc al entuziasmului si bucuriei
Este o padure a ideilor
Magicland este ceea ce vrem noi sa fie, este ceea ce gasim noi in el, este oglinda noastra.
In Saptamana Internationala a Muzicii Noi, un spatiu neconventional ca Magicland a rasarit in curtea Palatului Cantacuzino dintr-un vis. Cineva a visat ca este posibil. El a devenit posibil pentru a sarbatori a 20-a editie a unui festival dedicat creativitatii momentului prezent si frumusetii ne-limitarii artei.
Magilcland-ul este frumoasa constructie imaginara devenita realitate, unde ne putem intalni pentru a afla cat de fascinanta este puterea creatoare a fiecaruia dintre noi – artist sau spectator. Daca vreti sa va lasati surprinsi veniti in Magicland ! Daca sunteti curiosi, veniti in Magicland ! Daca sunteti tristi sau bucurosi, veniti in Magicland ! Pentru 7 zile el este deschis bucurestenilor pentru a oferi intrebari si raspunsuri, provocari si solutii, surprize, evenimente vii, interactive, unice, originale. Fiecare zi in Magicland este ALTFEL.
Avem nevoie de povesti? Da, avem. Povesti pentru speranta, pentru cunoastere, pentru a simti, pentru a indragi arta. Avem nevoie de pasaport pentru Magicland? Doar de gandurile noastre creative si de putin entuziasm. Restul vine de la sine.
Am invitat-o pe Afrodita in Magicland….am invitat muzicieni…..dansatori, coregrafi, artisti plastici….soundesigneri si soundanceri romani si straini, adulti si copii….Ce este real…ce este imaginar? Ce este nou…ce este vechi? Ce este vesnic….ce este efemer?….Fiecare are niste raspunsuri….poate altele in fiecare zi. Poti intra in Camera Secretelor din Magicland (Intuition Sound Plastic Installation de Johannes S. Sistermanns), poti intra in inchisoarea iluzorie a unei cabine telefonice in care se “intampla” o instalatie coregrafic-sonora, te poti crea si re-crea din materiale sonore si plastice, poti trai o lovebubblestory, poti fi Adam, poti fi Eva, poti fi orice doresti si visezi sa devii. Artistii ne spun asta… “All the Things We Are”…aceasta este magia creativitatii…sa putem da drumul tuturor lucrurilor minunate pe care le avem in noi si sa vibram la emotii, idei, sperante, joc… Motto-ul festivalului – “I’m Alive” inseamna “creez”, “respir”, “cant”, “iubesc”, “daruiesc”, “plang”, “ma enervez”, “ma reinventez”, “impartasesc”, “ma deschid”…inseamna ca suntem aici “Acum”, in acest prezent pe care il sarbatorim.
Copiii fac muzica….tinerii vin si asculta creatiile lui Zanesi, Vivaldi este “updatat” prin mijloace electronice…unde? In curtea palatului Cantacuzino. Pentru o saptamana ne putem intalni in acest loc pentru a ne lasa surprinsi de mirajul creatiei vii.
Editia a 20-a a Saptamanii Internationale a Muzicii Noi este un Magicland, pentru ca acolo totul devine posibil, pentru ca in arta suntem liberi sa fim tot ceea ce putem si vrem sa fim.
UNDE NE INTALNIM
Palatul Mogosoaia, Palatul Cantacuzino, Radiodifuziunea Romana, Universitatea Nationala de Muzica Bucuresti, AFI Palace Cotroceni, Muzeul National de Geologie sunt locuri in care ne putem intalni cu artistii invitati ai acestei editii, compozitori si interpreti, dansatori, coregrafi, artisti plastici, soundesigneri, soundanceri si jucam JOCUL de a A CREA si A FI CREAT, transmitand mesajul acestei editii: I AM ALIVE !
In punct de varf al crizei economice, tensiunilor sociale…asta este misiunea noastra: sa transmitem tuturor, oamenilor si noua insine: SUNTEM VII, SUNTEM CREATIVI, VIBRAM, IUBIM VIATA SI ARTA !
Detaliile Programului se gasesc pe www.simn2010.ro
Ganduri ale artistilor participanti proaspat culese:
Always looking forward
As contemporary performers and creative artists (as opposed to those who simply reproduce the past, and acquiesce in what is handed down to them), I have always felt it is our duty, our challenge to play a leading role in the evolution of our art…
Barrie Webb
Muzica e geografie aplicata. Iar compozitorul – un Columb ce-si cauta propria America.
Dan Dediu
A ne rătăci (în spaţiu sau în timp) reprezintă întotdeauna un eveniment deosebit… care poate avea loc în orice context în care nu există reperele necesare pentru o orientare (sau aceste repere sunt înşelătoare), cum ar fi o padure, pe mare, pe munte, într-un pustiu sau oraş, într-o cladire, într-un labirint – sau într-un anumit fel de muzică. Tendinţa nostră normală este aceea de a căuta să ne orientăm cu orice preţ, de a stabili unde ne aflăm şi unde vom ajunge… dar dece nu am încerca să renunţăm odată la asta, şi să acceptăm rătăcirea ca pe o trăire specială? Pentru a gusta calităţile estetice creative ale unei rătăciri va trebui însă să depăşim un prag, să renunţăm la unele reflexe… nu numai la acel reflex care ne îndeamnă să ne orientăm, ci şi la tendinţa de a orândui obiectele (spaţiale sau temporale) după o anumită logică, a stabili succesiunea lor sau la tendinţa de a măsura duratele evenimentelor, distanţele între ele… Această pasivitate nu este decât relativă: ea ne permite să devenim într-un alt mod activi, în perceperea unor noi relaţii între obiecte, relaţii flexibile, mai complexe, uneori derutante, sau unor noi detalii subtile, de obicei trecute cu vederea. O nouă lume, necunoscută, ni se poate dezvălui.
Corneliu Dan Georgescu
M-am născut şi trăiesc în ţara în care oportunismul a ajuns la rang de politică de stat. Comuniştii bătrâni au îmbrăcat haine capitaliste, corupţii sunt eroii noii democraţii. Totul pare pierdut.
Eu însă mai cred în forţa spirituală a artei, în posibilitatea modelării omului prin sunet şi imagine. Când sunt trist, aş vrea să fiu mai aproape de îngeri şi sfinţi. Atunci mă ascund într-o lume virtuală de unde-mi privesc semenii printr-o fereastră: www.catalincretu.ro
Catalin Cretu
Falling in love with the mystery of life is the Big Secret of everything…
Angelika Adalbert
Sursele de inspiraţie, amalgamate în chipuri de nedesfăcut, nu influenţează subconştient creşterea unei idei ? Îmi propun să compun o muzică vie, cu vibraţie şi pulsaţie, aptă să creeze prezenţă…
Carmen Cârneci
Când vine acel moment , omul nu mai încearcă să perceapă şi să cuprindă întreaga lume
– de cele mai multe ori fiindcă făcuse deja una ca asta.
Este un avantaj că nu trebuie să vadă şi să ştie totul.
Este un avantaj să stea şi să privească-n linişte.
Este, însă, un mare avantaj a vedea şi asculta numeroase lumi diferite, a întâlni persoane necunoscute şi a-i regăsi pe aceia a căror limbă este recognoscibilă.
Avantaj este insă şi a nu ne aştepta la similitudine.
Este un avantaj a ne aştepta la diversitate.
În diversitate, transmiterea unui mesaj este un avantaj.
Şi –i bine când mesaju-i receptat.
Este un avantaj să nu fie nimic obligatoriu, este un avantaj să fie obligatoriu doar ceea ce provoacă plăcere.
Toate cele spuse, au fost despre muzică.
Ivana Stefanovic
Momentul de gratie al “creatorului” apare atunci cand creatia sa artistica incepe sa oglindeasca propria devenirea spirituala…Daca ar fi sa delimitez sau sa descriu puterea momentului prezent – pe care il trec cu bucurie si fascinatie – as spune ca oscileaza intre doua stari: pe de-o parte posibilitatea de a explora experienta spirituala direct in scena, in dubla ipostaza de performer si compositor, cum ar fi in cazul ”Meditatiei dinamice” in care parcurgi (deopotriva cu publicul) stari extinse de constiinta declansate prin “respiratie de foc” “strigat”, “plans”, “ras”, “liniste”; pe de alta parte posibilitatea de a reitera “Calea ingerului uman” in calitatea ta de fiinta umana constienta. Este demersul pe care il propun in lucrarea prezenta in acest festival “The path of the Human Angel” (pentru artist traditional, grup experimental, orchestra de coarde si sunete procesate electronic) care ne calauzeste pe parcursul celor sapte sectiuni (corespunztoare celor 7 centrii energetic si celor 7 centrii sonori) in calatoria fiintarii noastre pamantene prin diverse spatii pornind de la Akasha si ajungand la Samadhi.
Mihaela Vosganian
Global times, leading aesthetic discourses, the power of centres? I don’t believe in! But there is still this ardour for the everlasting and noble aims of music: to share time and space in good companionship – and to deliberate oneself from the circumstances we are living in. To play with friends the music of collegues I met – in Germany, Rumania, Mexico or elsewhere. Or to investigate with children from Bucharest the imaginative power of sound.
Thomas Beimel
Odată, am furat un sunet dintr-o grămadă de linişte. Părea timid-şoptit la început, aproape tăcut. Îl purtam ascuns, cel mai adesea după ureche, ca totuşi să nu mă dea de gol, auzindu-se. Mă amuza oarecum această discreţie a lui, confortabilă de altfel. Apoi, pe neaşteptate, din nu ştiu ce motiv, a început să ţipe sălbatic. Atunci l-am poreclit Bontrom şi l-am azvârlit în pâlnia unui trombon. I-am spus că de aici nu mai poate scăpa decât dacă se va preface în cântec. De atunci tot asta încearcă, ajungând uneori foarte aproape de condiţia eliberării sale. Până acum însă a eşuat mereu, fie într-un răget, fie într-un scâncet, fie în schimonoseala unui cânt răguşit, sarcastic, respingător, deplorabil. Dar Bontrom nu vrea să renunţe, şi asta chiar îmi place la el. Sună întruna, sperând să ţâşnească la un moment dat, cu limpezimea melodic susurândă a unui izvor. Îi doresc şi eu asta. Desigur, într-o bună zi, Bontrom va deveni cântec şi, din clipa aceea, nimeni nu va mai putea să-l poarte ascuns după ureche ori să-l azvârle în pâlnia unui trombon. Căci Bontrom va fi al tuturor, depotrivă. Cine şi de ce să-l mai fure ?
George Balint
În noianul de stări, contradicţii şi simboluri de tot felul, care populează universul muzicii contemporane, te simţi, de cele mai multe ori, „suspendat“ între revelaţie şi confuzie de termeni, între expresie şi raţional, între certitudine şi îndoială, tentat să (re)descoperi, cu o clipă mai devreme, traseele ascunse ale zămislirii unui opus. Deşi laboratorul de creaţie al autorului unei muzici este apanajul său exclusiv, din care poate sau nu să devoaleze câte ceva din ideile care au stat la baza construcţiei sale sonore, eşti oricând – dar nu oricum ! – liber, ca ascultător, să încerci să păşeşti pe tărâmul frust al imaginaţiei compozitorului. Legătura sa cu trecutul te poate marca de la început, aşa cum refuzul său de a se revendica dintr-unul din trunchiurile estetice ale „marii muzici“ poate creea suspiciuni…de originalitate cu orice preţ. Dar ce mai contează, când impresia asupra unei lucrări din orice zonă a muzicii culte este, uneori, mai puternică decât aventura căutării esenţei operei, sau, mai mult, a aşezării unei personalităţi componistice într-o categorie estetică cu aură generalizatoare.
Sorin Lerescu
Arta contemporana azi, seamana tot mai mult cu o arena, in care unii au intrat din curiozitate, altii cu intentia de a lupta pentru victorie, pentru a-si exprima surplusul de idei, ori, doar asa, ca simpli spectatori. Pentru unii, lupta e pe viata si pe moarte, foarte serioasa si cu miza mare; pentru altii, doar un exercitiu de inteligenta; prea putini o considera un joc”cu margele de sticla”! Din interior, toate par a sta sub semnul ordinii, a regulilor bine stabilite si legiferate de criterii estetice, etice, culturale, institutionale; in afara insa, bate un vant al schimbarii, un inca nedefinit si indefinibil curent al unui val in formare, despre care inca nu poti sa spui daca va fi un tzunami, ori doar un simplu si banal valusor, nascut asa, ca sa sperie copiii neastamparati si rebeli…
Virilitatea jucatorilor se masoara in capacitatea lor de a rezista cat mai mult in arena, dar si in numarul si valoarea “victoriilor” dobandite pe taramul alunecos al Artei. Spectatorii – comenteaza de pe margini, ori critica pana la propria lor anihilare “spectacolul” oferit de truditorii arenei: o lucrare a unui compozitor, poate ca nu inseamna pentru ei mare lucru, dar nimic nu poate fi comparat cu “lucrul” unui compozitor!
Andrei Tanasescu
CUVANTUL in lirica lui Ion Barbu contine,incifrata,o realitate de dincolo de orice margine cuprinsa in stiut(din ne-stiut), ceeace ii confera o densitate singulara.Ar putea fi tocmai rezultatul interferentei dintre spiritul matematic si cel poetic(muzical)care in opera sa se intrepatrund nemijlocit,constituind ca atare o deschidere tulburatoare in ABSOLUT.Ambele gandite ca surse generative fundamentale,primat arhetipal,in care CANTAREA (act ritual originar)se manifesta plenar ca energie formativa.
UNIVERSUL SPIRALA si o anume SEXUALITATE COSMICA transpar prin CUVANT in UVEDENRODE si devin SPECTACOL prin LECTURA.
Nicolae Brandus
E UNUM PLURIBUS
Vladimir Scolnic
RE……..redefinire, reinventare, renastere, revolutie, realizare, redescoperire, recreere, reabilitare,refolosire, reeducare……
Raluca Ghideanu
Mă simt cel mai bine pe tărâmul sunetelor pentru că doar acolo sunt perfect liberă. A sculpta sonorul este o modalitate de a mă reinventa, de a mă regăsi, de a revela Sensul. A sculpta sonorul înseamnă a mă integra în Logica universală, în Adevăr şi
Frumuseţe, înseamnă mai ales a adăuga noi pagini acestui ghid al supravieţuirii care este Arta. Iar Muzica – regină a artelor – este cu siguranţă cea mai minunată rampă de lansare a Spiritului şi a comunicării; este un mare noroc să poţi exista, să te poţi mişca în lumea fermecată a sunetelor.
Maia Ciobanu
Freedom of being All the Things We Are….this is the Greatest Power we have….Creativity is our Power Supply….
Irinel Anghel
No. 14 plus minus 