În numărul din decembrie al revistei No14PlusMinus anunțam că editura GrafoArt urmează să-mi publice o culegere de Colinde Românești rearmonizate în manieră Jazz și aranjate pentru pian. Pe 21 decembrie am avut lansarea culegerii în cadrul concertului sub egida Concerte Masonice – Coloana Armoniei pe care le realizează Marele Ordin Feminin Român al cărui Mare Maestru este doamna avocat Grațiela Bârlă.
Concertul a fost anunțat sub titulatura Christmas Jazz with Florin Raducanu &`Guests, invitată specială fiind conf.univ.dr. Dalila Cernatescu.
Prima parte a concertului, pe care televizinea MOFR a pus-o la dispoziție și pe care o prezentăm și aici, a fost o expunere a colindelor rearmonizate pe care am realizat-o in duo cu Dalila Cernatescu, continuarea concertului urmând a fi prezentată odată cu apariția unui DVD pe care Marele Ordinin Feminin Român intenționează să-l editeze (ínvitații jazzmani au fost : Sebastian Mihai-saxofon tenor, Adrian Flautistu-contrabas și cubanezul Gilberto Ortega).
În cadrul prezentării publicației care a avut loc după concert, în holul central al Centrului Național de Artă Tinerimea Română, am prezentat câteva scheme grafice în care am realizat analogii între Retorică și Muzică, cu accent pe Arta improvizației. Cu acea ocazie, am promis să revin cu detalii și că o să public ideile analogice…
În continuare, prezint o parte a acestor preocupări…
În cadrul incursiunilor ocazionale în spiritualitatea şi ezoterismul culturiilor: hindusă, dacică, egipteană, persană, ebraică precum şi în ezoterismul creştin, am reţinut o idee comună pe care aşa numitul Hermes Trismegistus, cel “de trei ori mare”, o evidenţiază în versetul al doilea din Tabula Smaragdina : “ ce e deasupra este la fel cu ceea ce este dedesupt; iar ce este dedesupt e la fel cu ceea ce este deasupra, pentru a împlini, astfel, miracolul întregului”. În Kabbala ebraică, mai exact în „Cartea Misterului Pecetluit” din Zohar este explicată noţiunea de divinitate nemanifestată şi manifestată, prima aparţinând lumii Arhetipurilor cealaltă noţiune formând lumea Manifestării. Lumea Arhetipurilor este „Mintea universală”, Dumnezeu, Ain Soph, care are caracter imanent, adică există prin sine, nedeterminat de o cauză din afară. Acest caracter imanent al divinităţii îl găsim exprimat şi în Vechiul Testament, cînd “Dumnezeul biblic” se prezintă prin formula “ Eu sunt Cel ce sunt” sau “Eu sunt Cel ce este”, această formulă fiind cunoscută şi prin termenul “existence”. Prin sistemul sefirotic – „sefirot” fiind „canale” de energie divină, emanaţii prin care divinitatea nemanifestată interacţionează cu creaţia sa – se înţelege modul prin care ia naştere cosmosul. Sefirot mai sunt explicate ca manifestări ale divinităţii, ca un fel de “atribute” ale lui Dumnezeu. Aceste sefirot formează o entitate denumită Adam Qadmon sau “Kadmon” care este aceeaşi entitate din ezoterismul hindus, denumită Puruscha, sau Omul universal, sufletul lui Adam, sufletul primordial care conţine în sine toate sufletele. Ezoteriştii creştini au denumit această entitate Cristos Cosmic, în acest mod fiind mai uşor de înţeles cum omul a fost creat “după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu”.
Analogia este un instrument de cunoaştere la baza căruia stă un important procedeu tehnic precum comparaţia care conduce către fenomenul cercetării pe baza stabilirii corespondenţelor dintre obiecte, noţiuni, fenomene, etc. Aplicând principiul analogic, în muzică, Lumea Arhetipală corespunde fazei locci topici inclusă în arta Retoricii. Locci topici, în muzică, este lumea ideilor încă nematerializate, o potenţă a creaţiei. Între această stare nematerializată a creaţiei şi momentul materializării şi al organizării formale a materialului sonor, există un “intercesor” , un mijlocitor, aşa numitul “Duh Sfânt”, rolul său în muzică fiind reprezentat de improvizaţie. Fără acest intercesor nu ar fi posibilă realizarea unităţii între lumea ideilor şi lumea materială sau a materiei care îmbracă diverse forme. Lipsa unităţii, reprezentată de realizarea acordului între mental şi somatic prin acest intercesor, aduce după sine dezechilibru, în artă fiind foarte interesant ilustrat de Umberto Eco în lucrarea “Istoria Urâtului”.
În acest context mai abordez o tematică, cea a ecumenismului, sensul fiind acela de universalitate, în cazul nostru, a limbajului muzical. La baza acestui ecumenism stă noţiunea de sinteză, al cărei sens o explică plastic Andrei Pleşu în cartea Sensuri metafizice ale crucii, într-un dialog despre opera filosofului Rene Guenon. Pleşu explică diferenţa dintre sincretism – care “ansamblează formal fragmente incongruente, rezultatul fiind o juxtapunere neunitară de date, unificarea obţinută fiind artificială” – şi sinteză care “operează dinlăuntrul unităţii, ea nu unifică, ci confirmă unitatea deja existentă”.
În acest sens, simbioza classical – jazz – care stă la baza creaţiei componistice pe care o prezint în această lucrare, fiind o continuare a proiectului demarat în anii 1950 de către muzicienii de jazz – nu are un caracter sincretic ci unul sintetic, eforturile fiind în sensul regăsirii unităţii limbajului muzical.
Astfel, muzica secolului XX, jazzul, începând din anii 1950, realizează o sinteză a muzicilor – atât a celor empirice cât şi a celor culte – intercesorul fiind improvizaţia muzicală, demersul practic pe care l-am realizat în acest concert constituind “demonstraţia” axiomei : improvizaţia = variaţia = muzica.
Fragment audio-video din concertul cu ocazia lansării Culegerii de Colinde Românești rearmonizate în manieră Jazz și aranjate pentru pian, invitată specială, Dalila Cernatescu. Film pus la dispoziție de Marele Ordin Feminin Român :
https://www.facebook.com/1009722422401754/videos/1075859405788055/
În finalul articolului țin să subliniez – aparent, fără o legătură directă cu articolul – că este deosebit de important de înțeles rolul persoanei care se constituie “fondator”, “deschizător de drum” sau “pionier” precum și rolul celor care creează un sistem pus în slujba comunității… Este ușor să distrugem, dar este foarte greu să construim și, mai ales, să creăm ! De aceea, la început de an, trebuie să spunem că respectăm în mod deosebit ceea ce Veronica Anghelescu – directorul executiv și realizator al revistei No14PlusMinus – a realizat prin revista online, No14PlusMinus !
Florin Răducanu
Sumar
No. 14 plus minus 