Cheia buclucaşă a lui Mozart

Nu ştiu unde, am citit o istorioară foarte nostimă pe care aş dori să v-o împărtăşesc şi dumneavoastră dragi cititori.

Se spune că, la premiera capodoperei „ Nunta lui Figaro” a lui Mozart, care a fost un adevărat triumf, un cronicar mai cârcotaş – care, probabil, a dorit să iasă în evidenţă, îşi încheia articolul din gazeta „ Weiner Zeitung” astfel: „ Păcat că un compozitor de o asemenea valoare este de fapt un analfabet muzical”. Această necuviinţă a fost spusă pentru motivul că Mozart făcea  cheia de sol pe dos, în sensul că modul de a o executa era netradiţional.

În acest timp, la Viena, se afla un alt mare compozitor care, citind articolul în cauză, a venit la Mozart, pe care îl adora, şi spuse: „Ce măgar”, tună vulcanicul Beethoven. „Am să-l omor, îl provoc la duel”, apoi plecă furios, reîntorcându-se cu criticul.

– Iată! L-am adus aici pe acest calomniator.

– Las-l, interveni Mozart, nu ai dreptate. Este adevărat că, de când eram mic, m-am învăţat să grafiez în felul acesta cheia lui sol – şi începu să o deseneze de-a-ndoaselea, după care se amuză compunând în scurt timp începutul din „Eine Kleine Nachtmusik”.

Beethoven descifră încântat cele scrise şi apoi se adresă criticului: „Acum arată dumneata lui Mozart cum se face cheia lui sol”.

Criticul o desenă.

– Nu aşa domnule Nimeni. După un desen frumos ca de copil de grădiniţă, scrie şi dumneata

câteva note care să rămână omenirii, să o bucure.

– Nu sunt priceput la aşa ceva îngână criticul.

– Păi dacă-i aşa, nu mai mâzgăli cu noroi, la tipografia rudei dumitale, talentul şi valoarea altora.

După care, TITANUL îi făcu vânt pe scări.

După o clipă de tăcere, Mozart întrebă: „De ce l-ai îmbrâncit dragă Ludwig?”

– Ca să-l „încurajez”, prietene.

– Păcat, mânca şi el o pâine.

Dr.Vasile Menzel